Date fizico-geografice

Aspecte climatice. În cadrul climatului temperat continental cu caracter de tranziţie specific ţării noastre cu o mare varietate de nuanţe, teritoriul comunei Ghindari se situează în sectorul de climă continental moderată de dealuri şi pădure.
În general sunt caracteristice verile călduroase şi iernile reci şi umede, localitatea fiind situată în zona submontană la poalele dealurilor ce depăşesc 450 m, situată în depresiunea Chibed-Ghindari, la 376 m deasupra nivelului mării.
Temperatura medie anuală este între 8-9 o C, pe teritoriul localităţii este în jur de 8,2 oC, luna cea mai rece fiind ianuarie cu -5,1 o C, iar luna cea mai caldă este luna iulie, temperatura medie în această lună fiind de 18,7 oC.

 

Precipitaţiile atmosferice. Sunt răspândite uniform, prezentând o variaţie de tip continental cu maxim de precipitaţii la sfârşitul primăverii şi începutul verii, luna cea mai ploioasă fiind iunie cu o valoare de 98 mm, iar minima de precipitaţii se înregistrează în sezonul rece al anului astfel încât media anotimpului de iarnă este marcată prin valori cuprinse între 20-50 mm.
Minimul de precipitaţie se înregistrează în luna februarie cu o cantitate de 30 mm.
Precipitaţiile atmosferice variază între 600-700 mm/an, fiind mai abundente în perioada de trecere de la primăvară spre vară şi mai scăzute în timpul iernii. Frecvenţa zilelor cu precipitaţii este de 115-125 zile/an.
Datorită localizării în partea centrală a ţării, teritoriul comunei din judeţul Mureş este supus în cea mai mare parte a anului circulaţiei maselor de aer dinspre vest şi nord-vest. Apariţia generală a vântului este de 31 %. Viteza medie a vântului în această zonă este de 2,4 m/s. Cele mai frecvente vânturi cu viteze ridicate apar în luna februarie şi ţin cu intermitenţe până la sfârşitul verii. Vitezele mai scăzute sunt caracteristice toamnei şi începutului verii.
Clima localităţii este favorabilă pentru cultivarea cerealelor şi pentru pomicultură, iar unii localnici practică cu succes şi viticultura.

 

Vegetaţia. Sub aspect floristic, comuna se încadrează zonei de şleau de deal, aparţinând ţinutului bazinului Transilvaniei.
Datorită aşezării localităţii la o altitudine de 380 m deasupra nivelului mării, situat în mare parte pe terasele din dreapta a râului Târnava Mică într-o depresiune relativ bine dezvoltată şi înconjurată de dealuri ce depăşesc pe alocuri 450 m, cea mai mare parte a vegetaţiei forestiere este compusă din foioase şi o foarte mică parte din răşinoase.

În afară de aceste specii de foioase în proporţie mai mică sunt prezente şi păduri de amestec de specii de fag, carpen, ulm, paltin, frasin şi cireş, care reprezintă 9 % din totalul vegetaţiei forestiere de foioase.